O să-mi fie dor, dor, foarte dor de iepurașul ăsta (anumite personae s-ar simți mult mai bine dacă aș spune „de iepuroaica asta”.... Tâmpiților!- sper că frate-miu se simte!).
Dee, îți mai amintești cum a fost prima zi la noi, zi în care am vrut sa stau cu tine în bancă, dar fix înainte să îți spun eu „Bună” o anumită persoană s-a oferit să facă asta? (Merci mult, „scumpo”!:-*)?
Sau cum te-am așteptat anul ăsta cu Anne? ( =)) )
Saaauuuu... cum ne-am rătăcit?(Cum era, mă aia cu „portocola pufoasă”? =)) )
Dar proiectul nostru cu biodiversitatea ? Genial!E acolo, undeva pe stick-ul meu, într-un folder numit „Suuuperproiecte”.
Un lucru e sigur! N-avem cum să uităm când ne-am oprit în fața magazinului „Profii”, ne-am îmbrățișat și-am început să plângem (vezi „ÎNVINSĂ”)! Doamneee, ce seară! Hei, sigur nu a fost în aceeași zi în care ne-am rătăcit( =)) )?
Șiii știuuuu că mulți dintre citiorii postării nu pricep o iotă din ce am scris aici, dar noi două știm prin ce... peripeții am trecut împreună,deși mai sunt și alte persoane implicate, unele care se simt, iar altele care nici nu bănuiesc:))(vezi „ÎNVINSĂ”) !
Șiiiiii te iubesc, IEPURAȘULE! Și merci că ai încredere necondiționată în mine, că m-ai ascultat mereu când te-am sunat bocind, că mă înțelegi, că râdem mereu șiiiiiii că tu nu mă speri cu normalitatea ta!
