Every girl has a hero!♥

"I`ve never given too much time to how I would die,but dying in place of someone I`ve loved seems like a good way to go"

           23 Decembrie 2010.De ceva timp mă gândesc să îl sun.Îmi iau inima în dinţi şi-o fac!

Îmi răspunde o voce groasă conturând experienţa eroului meu în domeniul fumatului,pneumolog de profesie.

           Sunasem doar să îi urez "Sărbători fericite şi foarte multe reuşite!" omului care în urmă cu aproximativ 6 luni îmi salvase viaţa.Şi-o făcusem nu pentru că îmi spusese mama,ci pentru că toracele meu recunoştea meritul mâinilor sale.

           Am simţit cel mai frumos lucru posibil,cea mai intensă recunoştinţă faţă de acel om,care din momentul interacţiunii bisturiului său cu pielea ce îmi căptuşea toracele,devenise un model,un...erou.

      

     Există un D,care înaintea faptului împlinit şi mult aşteptat de către mine-dar nu aşa-a prevăzut ceva-dar nu aşa.

           Acest D a fost aproape de mine,dar în acelasi timp departe...undeva,într-un plan paralel.D a ţinut să îmi ţina o morală destul de stupidă atunci pe tema"When you live forever,what do you live for?".După acea imensă discuţie,neîncheiată nici măcar astăzi-discuţie cu final deschis-,m-am întrebat de multe ori dacă nu cumva puştiu avea dreptate...Doar că...nu! Cel puţin în ceea ce mă priveşte.

Pentru că:

- am fost suficient de tampită încât să văd totul ştiinţific ,dar să plâng ca proasta,la aflarea prea-minunatei veşti

-  eroul meu este şi va fi mereu el

- dragul meu D,trebuie să afli că nu ai avut dreptate!Pentru că există oameni ce îşi pot neglija propria viaţă pentru a salva una ce nu le aparţine şi care poate deveni mai groaznică după ce intervin ei...şi poate chiar din vina lor

-  sunt decizii pe care unii oameni - mai nebuni de fel- le iau în momente maxime şi riscă totul

-  îmi doream sa fiu eu copilul care peste caţiva ani se întoarce şi îi reaminteşte totul medicului,dar...nu ca pacient.

"...Depunem <<Jurământul lui Hippocrate>>,iar apoi ne înecam în obligaţii."