Cine nu are nici cea mai mică idee ce caută aici? Eu!

        Înainte să citești asta vreau să te duci în fața unei oglinzi și să te gândești dacă vreodată ți-a trecut prin minte ce vrei să faci cu adevărat . Eu am încercat deja. Am realizat că tot ce știu cu adevărat despre viitorul meu este că vreau să studiez în Scoția. Ce? Medicina. Eterna mea dragoste...Dar niciodată nu m-am întrebat cum mă simt defapt sau ce-mi doresc în acest moment.
         Mă simt ca un aeroport de pe care vin și pleaca avioane fără destinație și fără pasageri. Încerc să mă descopăr, să mă înteleg, dar... e zadarnic.
         Mă holbez la reflexia mea din oglindă și nu concep cum am putut crește, cum au trecut anii, cum până acum ceva vreme nu mă simțeam atât de goală pe dinăuntru.  Mă simțeam ca un oraș după cateva tornade consecutive... Acum nici măcar nu mă mai simt.
         Uneori vreau să îmi iau lumea în cap și să plec, să cunosc totul deodată, să respir alt aer, să fiu alt eu, să mă resimt.
         Sufletul mi-e tot mai zbuciumat și pare a fi de neoprit din setea lui de viață, de cunoaștere, de muncă, de povești și de întâmplări stranii, iar totul pare a fi neîncetat de cotidian, fiecare zi găsindu-și gramul ei de lipsă de entuziasm...So is it ok not to be ok?